Plouă. Venit-a toamna

Plouă. Venit-a toamna.
A venit tristeţea şi răcoarea
Au venit şi nu vor mai pleca...
Iar vara viitoare va fi ca şi asta?
Vara trecută fusese-ntre-pătrunsă de ploi
La fel şi vara asta...
Ne-am bucurat cât am putut şi noi
Dar am avut ocazii de multă lejereală

Bine că-n acest an am reuşit s-ajung la Mare
Să simt şi vânt, plăcere, dar şi Soare.
M-am bălăcit şi-am înotat pe-a sale valuri
Cu mare-aproape uitat-am de necazuri

Venit-a toamna, venit-a ploaia
Şi cerul acum e gri
Parcă aşa-mi apasă starea
Şi nu mă pot înveseli

Din lipsa veseliei mai aproape
O caut să o iau de la alte persoane
Dar închis, ca cerul, acum cum sunt
Ceva parcă m-opreşte pe persoane să le sun.

Voi merge singur să mă râd
Să văd de pot, aşa, singur.
Că nu voi a mă pregăti
S-impresionez pe cei din jur.

Deşi cu cineva aproape
Te poţi simţi cumva mai bine
Pentru că nu o vreau de tot pe ea
Nu-mi vine s-o chem cu mine
Şi-apoi, cumva, să-i stric seara.

Am timp puţin pentru-a mă duce
M-oi pregăti doar la minim
Voi merge că poate oi râde
În mulţime voi fi un anonim

Nu ca şi acum un an
Merg cu cineva-n gând
Anu-acesta nu-s cucerit de cineva
Acol' să-mi vină pe ea a o căuta

Anul acesta le-admir de la distanţă
Cu ele-a fi nu am nicio dorinţă
Nu mă văd eu a fi capabil
Să fac vreuna fericită indubitabil

Rămân, aşa, admirator
A atâtor fete frumoase ce port să le ador
înfăţişarea şi purtarea
ce-o văd, aşa, de la distanţă

Dor mi-a fost să ţin pe una-n braţe
Dar fiindcă n-am ce-i oferi mai mult
Nu-mi vine să o caut iarăşi
C-ajungem amândoi a suferi.



Nicu Alifantis - Emoție de toamnă (06) - in playlist