Asta-i fata!...c-o cireaşă
Se întoarce-acum acasă.
E la ea c-o cireşică
Şi cu buza înroşită.
S-a întors la casa ei,
De-unde astăzi a plecat
Şi în urmă a lăsat
Pe-al său tată c-un băiat.
Ăştia doi, ei s-au certat,
Nu. Mai mult au disputat
Viaţa fetei ca s-o schimbe
Mai ales, cum s-o mărite.
Fata asta frumuşică,
Zori de zi din ziulică,
S-a trezit în patul ei
Şi-a-nceput treb'rile ei.
La amiază, când cu treaba
Fata noastră a fost gata
A ieşit 'pic la portiţă
Şi l-a văst după căpiţă
Pe Azor, un prieten bun,
Vecin cu ea de ani buni,
Care de când erau mici,
Şi se jucau cu furnici
A avut în mintea lui
Gând că ea va fi a lui.
Fata noastră terminase
Anul ăsta multe clase,
Iar Azor înfumurat,
Şi sătul de aşteptat,
Azi, când Soarele-a fost sus,
El s-o ceară şi-a propus.
Ea zări şi-un tinerel
Mai fraged ca Azorel
Cu aspect mai jucăuş,
Un coleg de-al ei, Lăbuş.
Vine-atunci Azor la poartă,
Bună ziua-i dă la fată,
Încercând sfios, deodată,
De-al ei tată o întreabă.
Fata-l cheamă la portiţă,
Pe-al ei tată, nea Gheorghiţă.
Chiar atunci Lăbuş veni,
Biţa-n gard el şi-o propti.
Şi el zice bună ziua,
Iar pe-un ton mai potrivit
O-ntreabă pe Cireşica
Cum azi treab-a isprăvit.
Vine tatăl ei spre uşă
Iar Azor: "Da' zâua bună!"
"Bun' să-ţi fie, măi ficior,
Da' s-o iei 'pic mai uşor!"
Şi se dă Azor cu vorba,
Că la fată-i vine vremea;
Şi discuţii ocolite,
Ei încep să se agite...
Între timp, Lăbuş cu ea
Începu o vorbă... alta;
Şi el pe ea o chemă
Cu el până pe seară.
Fata-ncet a întrebat
Pe-al ei tată încărcat,
Iar acest-a aprobat,
Căci Azor l-a ocupat.
Fata cu Lăbuş plecă,
Ceilalţi doi continuară.
Doar târziu ei observară
Că n-au lângă ei pe fată.
Aşa că, cei doi sfătoşi
Au intrat în casa fetii
S-au mai potolit niţel...
"Spune Azor, măi băiete..."
Şi Azor a reuşit,
Dup-o gură de tărie
Să-i zică l-al său vecin
De ce azi la el veni.
Tatăl ei, 'pic bucuros,
Îl luă cu treabă bună
Şi îi zise că-i de-acord,
Dar la fată să-i convină.
S-au vorbit dară ei doi
Cum pe fată s-o-abordeze
Cum la fată să-i vorbească,
Ca pe el, ea să-l viseze.
Se vorbiră, întocmiră
Planuri, cum şi ce or face;
Vremea-ncet se înseră,
Iar aproape-i ora zece...
Asta-i fata!...c-o cireaşă
Se întoarce-acum acasă.
E la ea c-o cireşică
Şi cu buza înroşită.
Azor deja a plecat,
De la casa fetei, iute,
Să facă cum au vorbit
Tatăl ei, ei îi va spune...
Fata puse şi-ultima cireaşă,
Căci doar ast-a mai rămas,
Pe-a ei roşii buzişoare
Şi o ţine apăsat.
Îi place, şi se gândeşte
La băiatul ce-astă seară
Pe aceleaşi buzişoare
Dădu ei o sărutare...
