jocul trei bile

banc sec: Doi copii numărau o bilă


In timpul internarii(8-23 august) am inventat un joc :P :

3 bile : luam 3 corcoduse: una rosie, una galbena, shi una verde (nici una moale), se aseaza pe asfalt, in triunghi aproximativ echilateral, de catre cel ce incepe jocul. Cu una dintre corcodushe dai intre celelalte doua, pentru a cumula cate-un punct, in ordinea roshu, galben, verde; rosu, samd. cand ratezi, este randul urmatorului jucator. Frumusetea jocului consta shi in faptul ca terenul e accidentat (asfalt romanesc :P) shi ca e o combinatzie de fotbal, golf shi biliard. Corcodusele le loveam cu slapii, ca doar eram internatzi. cand doua corcodushe erau bagate de cineva in iarba, sau alt fel de teren inaccesibil, acelui jucator i se scad 3 puncte, iar urmatorul are dreptul de a misca una dintre cele doua corc. inaccesibile, shi sa continue a da cu care corcodusa vrea. Castigatorul este acela ce ajunge la 30 de puncte. Se poate juca in catzi jucatori vor.


Am jucat o data in 3: D-l Torok Mihai, Eu shi tati, iar meciul s-a terminat cu scorul 30#3#18, cashtigat de Mishu. Cand un jucator stalceshte o corcodusha, automat pierde, iar ceilaltzi jucatori sunt consideratzi cashtigatori :) Scorul il tzineam cu ajutorul unui telefon mobil (Nokia 1100).

Cireshica

Cireşica

Asta-i fata!...c-o cireaşă
Se întoarce-acum acasă.
E la ea c-o cireşică
Şi cu buza înroşită.

S-a întors la casa ei,
De-unde astăzi a plecat
Şi în urmă a lăsat
Pe-al său tată c-un băiat.

Ăştia doi, ei s-au certat,
Nu. Mai mult au disputat
Viaţa fetei ca s-o schimbe
Mai ales, cum s-o mărite.


Fata asta frumuşică,
Zori de zi din ziulică,
S-a trezit în patul ei
Şi-a-nceput treb'rile ei.

La amiază, când cu treaba
Fata noastră a fost gata
A ieşit 'pic la portiţă
Şi l-a văst după căpiţă

Pe Azor, un prieten bun,
Vecin cu ea de ani buni,
Care de când erau mici,
Şi se jucau cu furnici

A avut în mintea lui
Gând că ea va fi a lui.
Fata noastră terminase
Anul ăsta multe clase,

Iar Azor înfumurat,
Şi sătul de aşteptat,
Azi, când Soarele-a fost sus,
El s-o ceară şi-a propus.

Ea zări şi-un tinerel
Mai fraged ca Azorel
Cu aspect mai jucăuş,
Un coleg de-al ei, Lăbuş.

Vine-atunci Azor la poartă,
Bună ziua-i dă la fată,
Încercând sfios, deodată,
De-al ei tată o întreabă.

Fata-l cheamă la portiţă,
Pe-al ei tată, nea Gheorghiţă.
Chiar atunci Lăbuş veni,
Biţa-n gard el şi-o propti.

Şi el zice bună ziua,
Iar pe-un ton mai potrivit
O-ntreabă pe Cireşica
Cum azi treab-a isprăvit.

Vine tatăl ei spre uşă
Iar Azor: "Da' zâua bună!"
"Bun' să-ţi fie, măi ficior,
Da' s-o iei 'pic mai uşor!"

Şi se dă Azor cu vorba,
Că la fată-i vine vremea;
Şi discuţii ocolite,
Ei încep să se agite...

Între timp, Lăbuş cu ea
Începu o vorbă... alta;
Şi el pe ea o chemă
Cu el până pe seară.

Fata-ncet a întrebat
Pe-al ei tată încărcat,
Iar acest-a aprobat,
Căci Azor l-a ocupat.

Fata cu Lăbuş plecă,
Ceilalţi doi continuară.
Doar târziu ei observară
Că n-au lângă ei pe fată.

Aşa că, cei doi sfătoşi
Au intrat în casa fetii
S-au mai potolit niţel...
"Spune Azor, măi băiete..."

Şi Azor a reuşit,
Dup-o gură de tărie
Să-i zică l-al său vecin
De ce azi la el veni.

Tatăl ei, 'pic bucuros,
Îl luă cu treabă bună
Şi îi zise că-i de-acord,
Dar la fată să-i convină.

S-au vorbit dară ei doi
Cum pe fată s-o-abordeze
Cum la fată să-i vorbească,
Ca pe el, ea să-l viseze.

Se vorbiră, întocmiră
Planuri, cum şi ce or face;
Vremea-ncet se înseră,
Iar aproape-i ora zece...

Asta-i fata!...c-o cireaşă
Se întoarce-acum acasă.
E la ea c-o cireşică
Şi cu buza înroşită.

Azor deja a plecat,
De la casa fetei, iute,
Să facă cum au vorbit
Tatăl ei, ei îi va spune...

Fata puse şi-ultima cireaşă,
Căci doar ast-a mai rămas,
Pe-a ei roşii buzişoare
Şi o ţine apăsat.

Îi place, şi se gândeşte
La băiatul ce-astă seară
Pe aceleaşi buzişoare
Dădu ei o sărutare...